E posibil!

        ” Oamenii dau intotdeauna vina pe circumstante pentru ceea ce sunt. Eu nu cred in circumstante. Oamenii care se descurca in aceasta lume sunt cei care se ridica si cauta circumstantele pe care si le doresc si daca nu le gasesc, le creeaza. ”         

                                                            (George Bernard Shaw) 

        Am ales sa reproduc urmatoarea istorisire deoarece poate schimba viziuni, poate schimba vieti, intrucat aceasta persoana ne demonstreaza ca daca avem vointa in adancul sufletului pentru a indeplini ceva si daca dorinta este suficient de puternica incat sa consideram problemele provocari, atunci cu siguranta vom ajunge unde ne dorim. Asadar luati aminte si meditati indelung la cele de mai jos.

        De curand am recitit o carte mai mult decat interesanta care se numeste  „Traieste clipa!” de Danny Cox si John Hoover. In aceasta carte este scrisa :

                      Povestea lui Mary Lawrence 

        << Dintre multele persoane pe care le numesc cu mandrie prieteni, fosta mea angajata, Mary Lawrence, m-a inspirat cel mai mult. Poate ca momentul ei de transformare este mai clar definit decat al tau, dar el a fost la fel de important pentru realizarile ei de mai tarziu cum va fi si momentul tau de adevar pentru calitatea vietii tale de acum inainte.

        Cu multa vreme inainte sa o cunosc eu, Mary suferise o tragedie. Dupa cum marturisea chiar ea, in primii cinci ani dupa moartea sotului ei, nu a avut o directie reala in viata. Era o femeie singura si descurajata in noaptea in care un sofer nu a oprit la semafor si a lasat-o pe Mary prinsa intre resturile a doua masini.

        Cand au ajuns ambulantele si politia, ea a fost gasita inconstienta. A aflat ulterior ca asistentul din ambulanta care a gasit-o a spus : „Ia-i mai intai pe ceilalti, ea a murit deja.” Mary marturiseste ca inlauntrul ei se dezvolta deja o dorinta inconstienta de a trai. In aceasta stare de inconstienta, ea se confrunta cu momentul ei de adevar – primul dintre multele momente de cotitura care urmau sa vina.

        In ambulanta, unul dintre asistenti i-a detectat un puls slab. Nimeni nu a putut spune sigur de ce i-a verificat pulsul acea persoana, dar inima ei refuza sa renunte. Cand doctorii au examinat-o la spital, nu i-au dat nicio sansa de a supravietui peste noapte si, cu atat mai putin, nicio sansa de recuperare. Ei considerau ca ranile de la cap si de pe fata erau prea grave. Ceea ce nu si-au dat seama era ca dorinta ei inconstienta de a trai crestea. Spiritul ei nu avea nici macar o zgarietura.

        Cu fiecare zi care trecea, Mary se inzdravenea – nu foarte mult, dar semnificativ. Ea stia care era cea mai mare problema nerezolvata si isi folosea fiecare gram de energie pentru a trai. Si-a mentinut hotararea, desi toti considerau ca, daca va supravietui, viata ei va fi doar o existenta vegetativa, iar functiile mintale vor fi serios afectate.

        Oasele ei faciale si maxilarul au ramas cusute luni intregi, iar ea traia cu o dieta bazata pe lichide. Doctorii i-au explicat ca, pentru a-si reveni, ar fi necesare doua operatii de reconstructie faciala, dar fara anestezie. Raspunsul lui Mary la aceasta avertizare a fost : ” Sa incepem. „

        In timpul experientelor chirurgicale indelungate, care au inclus, pe langa chirurgia reparatorie si 15 obturatii de canale, ea a aflat mai multe despre limitele rezistentei umane decat vor afla vreodata cei mai multi oameni. In timpul lunilor lungi si dureroase de recuperare, Mary a adoptat motto-ul ” Pot ” , in conditiile in care cele mai mici activitati devenisera extrem de dificile pentru corpul ei distrus.

        Dupa externarea din spital, un an mai tarziu, a inceput sa inteleaga mai bine cat de diferita va fi viata ei de acum inainte. Oameni pe care ii stia bine nu o recunosteau, fata ei fiind inca tumefiata la un an de la accident. Unii isi intorceau, pur si simplu, privirea, incapabili sa se uite la ea. Dar ceea ce o nelinistea cel mai mult pe Mary era pierderea memoriei. Nu ii mai putea comanda creierului sa isi aduca aminte nume sau ganduri. Si-a dat seama ca obtinerea unei diplome in domeniul imobiliar era extrem de dificila si ca necesita memorarea a numeroase detalii.

        Oricine o cunoaste pe Mary Lawrence nu se mira de faptul ca urmatorul lucru pe care l-a facut a fost sa inceapa sa studieze pentru a obtine o diploma in acest domeniu. Ea a ales cel mai dificil drum, nu pe cel mai usor. A ales intentionat o activitate care necesita un efort suplimentar. Mary trebuia sa citeasca fiecare pagina din acel text complex de 50, 60 sau 70 de ori, doar pentru a atinge nivelul normal de memorare. Ea si-a propus ca obiectiv sa isi rezolve cea mai mare problema cu care se confrunta si a reusit nu numai sa ia examenul, dar sa il si ia din prima incercare.

        Am cunoscut-o pe Mary dupa ce lucrase o scurta perioada pentru doua companii imobiliare, fara succes. Lucrul cu publicul reprezenta o provocare chiar mai mare decat obtinerea diplomei. Primele doua firme pentru care lucrase nu reusisera sa ii arate sprijinul si incurajarea de care avea nevoie pentru a reusi in aceasta afacere. Superiorii ei ii spuneau tot timpul ca nu va reusi.

        Cand m-a sunat, se confruntase de mai multe ori cu momente de adevar si de fiecare data refuzase sa se abata de la scopul ei. Sunt sigur ca de fiecare data cand ” esuase ” la o firma noua, fiecare instinct al sau ii transmitea mesajul ” Renunta. De ce sa mai treci prin asa ceva? ” Totusi, ea a sunat pentru ca auzise ca firma mea deschidea un nou sediu si voia sa incerce din nou.

        Modul ei atent de a vorbi, datorat problemelor de memorie, a fost primul lucru care mi-a placut cand am vorbit la telefon. Am angajat-o si am observat rapid ca Mary invatase multe din experientele ei anterioare. A participat la grupa de pregatire pentru departamentul de vanzari si, in cateva luni, a devenit unul dintre cei mai buni agenti de vanzari incepatori.

         Am crezut ca Mary a ajuns la apogeu atunci cand a fost premiata ca unul dintre cei mai buni 10 incepatori ai anului. Cand i-am oferit premiul, la dineul premiilor anuale, ea mi-a spus : ” Danny, pastreaza-mi locul. Ma voi intoarce anul viitor ca membru al Clubului Milionarilor in Dolari. ” Chiar si pentru cineva care nu suferise ca ea, intrarea in Clubul Milionarilor in Dolari era cel putin un scop ambitios.

        In dimineata urmatoare, Mary a cumparat o rochie de seara roz superba pentru a o purta un an mai tarziu la dineul decernarii premiilor si a agatat-o in mijlocul dulapului de haine. Ea si-a propus obiectivul de a-si mentine si chiar de a-si depasi nivelul actual de performanta pentru intregul an. Faptul ca vedea rochia roz in dulap in fiecare zi o ajuta pe Mary sa se vizualizeze purtand-o in timp ce pasea pe scena anul urmator pentru a-si primi premiul. Una dintre cele mai importante lectii pe care le invatase Mary fusese aceea ca era confruntata cu un moment de cotitura in fiecare zi.

        Cei mai multi oameni ar fi renuntat la promisiunea facuta sub influenta entuziasmului premierii, aceea de a repeta performanta numai pentru a se sustrage problemelor zilnice si obstacolelor pe care le-ar fi intalnit. Nu si Mary. Ea se confrunta cu momentul ei de adevar in fiecare zi si se hotara, de fiecare data, sa nu renunte la drumul greu catre succes. Ea stia ca ceea ce aproape pierduse fusese mai mult decat viata. Ceea ce aproape ca pierduse in noaptea care i-ar fi putut fi fatala fusese sansa de a hotari pentru ea insasi.

        Nu mai este necesar sa mentionez ca unul dintre momentele cele mai pline de mandrie din viata mea a avut loc un an mai tarziu, cand i-am prezentat pe membrii Clubului Milionarilor in Dolari. In acel an, aflasem, pentru prima data , intreaga poveste a lui Mary. Ea nu era doar cel mai nou membru al Clubului Milionarilor in Dolari, dar era si liderul de vanzari al biroului nostru, la toate cele patru categorii.

        Mary a urcat pe scena pentru a-si lua premiul, purtand acea rochie de seara frumoasa pe care o privise in dulapul ei in fiecare dimineata timp de un an. Parea ca pluteste deasupra ringului de dans imens de la Hotelul Disneyland, in timp ce era ovationata. Melodia care se auzea era ” Urca fiecare munte ” din Sunetul muzicii, iar noi toti eram emotionati pana la lacrimi. Cand i-am inmanat trofeul, s-a aplecat catre mine si mi-a spus, ” Ti-am spus ca ma voi intoarce. ” >>

       Si ca o concluzie, trebuie sa ne amintim ca a inventa scuze in orice moment nu este o dovada ca ne vom aduce la indeplinire obiectivele pe care ni le-am propus. De preferat ar fi sa trecem peste toate greutatile analizandu-le si nu fugind de ele si astfel sa incercam sa gasim solutii la tot ce ne framanta, pentru ca numai asa vom avansa si vom ajunge la succes! Actiunea este singura modalitate de a face ceva, de a ne demonstra mai intai noua insine ca se poate si apoi a le arata si celorlalti din jurul nostru acelasi lucru!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s