Nocturna

de George Bacovia

Uitarea venea… a venit.

O lacrima cade jos, totul tace,

Lampa obosita a clipit,

Orice obiect atins sopteste: lasa-ma-n pace…

 

De-acum…

Auzi, ploaia plange pe drum

Pe un adanc tumult,

Pe urma unui mic pantof intr-un parc de demult…

 

Adorm… ascult…

Afara, la fereastra, toamna a spus:

– Of!…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s