MAREA, marea

MAREA, marea

Imagine: flickr.com

Aceasta poezie numita ” Poezie despre mare”, preluata de aici, o dedic lui M. C., cu toata admiratia.

Cand m-am nascut,
Dumnezeu mi-a luat de pe plaja, picioarele
Dar nu le-a sters bine
Si acum port in pasi, nisipul.
Mi-a adus de pe stanci, mainile
Dar nu le-a cusut suficient
Si acum sangerez a piatra.
Mi-a luat dintr-un apus, ochii
Dar nu i-a spalat
Si acum stralucesc a soare.
Mi-a cules dintre scoici, parul
Dar nu l-a pieptanat prea bine
Si adun lumina mai tare decat plaja.
Mi-a scos din apa, sufletul
Dar nu l-a uscat
Si acum port marea in el.

Cand m-am nascut,
Dumnezeu mi-a dat aripi de fluture albastru
Dar a uitat sa le taie la timp
Si acum stiu sa zbor.

Dintre toate discutiile legate de iarna, marea a fost, este si va ramane pe primul loc pentru el, fara nici macar o comparatie intre ele.

M. C. e un prieten drag de-al meu, de care imi voi aminti intotdeauna cu placere si cu bucurie, pentru ca mi-a spus o fraza remarcabila (dar nu numai pentru acest lucru) pe care o voi pastra mereu in sufletul meu sa ma calauzeasca in viata: Daca iti place ceea ce vezi, vrei sa vezi si a doua oara.

Cu simpatie,

Alina

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s