Singura si imobila

 

de Gellu Naum

 

Cand te opresti in fata oglinzilor

o mana iese din apele clare ca sa te mangaie

o mana care este totdeauna a ta

aceasta mana de matraguna si de hartie

care-mi aminteste dezastruoasele si amplele intalniri in fata oglinzilor

 

si de data aceasta umerii mei nu mai au umbra

nu mai sunt decat picioarele mele care alearga

aceste triste biciclete aceste butoaie incarcate cu palarii

 

vom trece strada fara a vedea ce se intampla

in pachetul acesta sunt pantofii uzati ai cenusaresei

dar nu ne priveste

in camera aceea goala rasuna poate armonica mortii

 

ceea ce vad e un fluture calcat de tren

ceea ce ating e sangele tau ca un arbore

ceea ce aud e parul tau ca o scoica

iata dezgustatoarele amintiri corpul meu impartit in doua

jumatatea mea rosie jumatatea mea albastra

linia precisa care ma imparte

pe care am construit-o muscandu-ti palmele

iata jumatatea mea calma jumatatea mea dezesperata

iti vor trebui ace mai tari ca sa le cosi impreuna

sfori mai elastice degete mai abile

va trebui sa distrug singur ceea ce am iubit impreuna

si mai ales va trebui sa te misti libera

cand voi traversa orasul acesta pustiu

in frumosul meu costum de scafandru

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s